Nu baga in seama toate aceste chestiuni! Mergi mai departe! ;)

Posted by Ina, on July 20th, 2010, at 3:14 pm. #.

Da, ai perfecta dreptate, din pacate. Am avut si eu mai multe experiente similare. Am incercat sa scriu, sa adun informatii si sa le pun pe un blog, pe yahoo, pe facebook, pe twitter, peste tot pe unde oamenii ar fi putut sa citeasca si sa reactioneze. Interes??? Zero!!! Si aici, la tine, am pus mai multe poze cu “chemtrails”. M-am documentat peste tot si am adunat muuulte date si pareri, dar se pare ca daca vrei sa vezi interes la romani trebuie sa atingi alte subiecte, mult mai vulgare (dupa parerea mea). :) Se pare ca lumea e “ingropata” in bani, in nevoia de bani, in grijile care au aparut, din ce in ce mai multe si mai mari de 20 de ani incoace. Tot mai multi romani cred cu tarie ca EI sunt cei care fac lucrurile sa se intample, neadmitand ca e posibil ca lumea in care ei se considera ca sunt “primadone” este de fapt un “MATRIX” in care manipularea si controlul se desfasoara cu atata discretie si subtilitate incat persoana lor nu este decat un paiata care face ce i se spune. Romanii admit cu asa o mare usurinta ceea ce spun unii doar pentru ca nu stiu ce personalitate si nu mai trec nimic prin filtrul mintii lor. “Halesc” totul si pun in practica. Culmea e ca, de cele mai multe ori le si iese… :) Ei nu realizeaza ca in felul asta se pun doar de acord cu un sistem, un sistem inventat si controlat de “ACEIA”, sistem din care vor fi scuipati afara la prima greseala pe care o vor face. Lacomia romanului il indeamna pe amarat sa se puna de acord cu sistemul, crezand ca asta il va face partas la festin si nu realizeaza ca mananca de fapt firmituri. Cum ar fi ca acestia sa admita ceea ce spui tu, sau sa discute despre subiectele propuse de tine, cand imediat, “mentorii” lor ii transforma in niste lunatici, “botanisti”, “creduli”, cu mania cospiratiei sau a pesecutiei, ii fac de ras in anturajele lor si in final, ii exclud de la portia de firmituri? In tara asta nu poti forma o opinie decat daca te ocupi de sub-cultura, de frivol, de pornografie. In rest, romanul se ghideaza dupa cei care au bani… multi banii… vor sa faca si ei ce-au facut aia pentru ca sa aiba si ei la randul lor bani… multi bani… Nu conteaza cum au facut aceia bani multi (furt, inselatorie, trafic de influenta), important e ca “S-AU DESCURCAT”. :) In Romania acestia sunt oamenii care au influenta… sunt ascultati… Iar problemele reale sunt considerate numai niste “conspiratii”….. Nu stiu ce sa spun, dar, atata vreme cat exista unii care deliberat supun publicului niste conspiratii ilare rezultate din niste minti bolnave, nici un roman nu va putea accepta ca se intampla ceva si va categorisi tot ce se intampla pe deasupra noastra la capitolul conspiratii, alaturi de imbecilitatile celor care, intentionat au creat acest capitol pentru a crea si mai multa confuzie. Acum, facand abstractie de capacitatile intelectuale ale romanilor, eu as spune ca ceea ce spui tu aici si supui atentiei, initiativa ta e superbuna. Eu cred ca exista oameni care citesc ce scrii, chiar daca nu comenteaza sau nu reactioneaza direct. Cred ca stii ce a spus Shopenhauer despre adevar: “Toate adevarurile mari trec prin trei stadii. Intai sunt ridiculizate, apoi sunt contrazise vehement. In final sunt acceptate ca fiind evidente.” Incearca sa vezi in care dintre cele trei stadii se afla adevarurile spuse de tine ca sa poti sti cat mai ai de lucru. :) Cativa care te citesc exista! Asta trebuie sa stii… :)

Posted by Cristi G., on July 20th, 2010, at 4:13 pm. #.

Reclamati abuzurile la care sunteti supusi la office@asistentapentruconsumatori.ro

Lupta noastra a celor de la Asociatia http://www.AsistentaPentruConsumatori.ro se duce impotriva abuzurilor la care sunt supusi consumatorii romani.
Pentru asta avem nevoie ca voi, sa ne scrieti despre fraudele sau abuzurile la care sunteti supusi de catre comercianti sau autoritati.
Noi preluam sesizarile voastre si ne luptam pentru ca drepturile sa va fie recunoscute.

TOT CE AI DE FACUT ESTE SA NE SCRII LA ADRESA office@asistentapentruconsumatori.ro

Posted by asistentapentruconsumatori.ro, on July 20th, 2010, at 4:25 pm. #.

INTRATI PE http://www.vrajitorul.eu/ - Magia afacerii dvs.
informatii utile >> http://www.vrajitorul.eu/aplicatia/aplicatia.html

Posted by vrajitorul.eu, on July 20th, 2010, at 4:25 pm. #.

Cred ca nimic nu poate ilustra mai bine ideea articolului lui Viorel Urban decat dezinteresul cu care este privita o tema majora precum dreptul de acces al familiei la dosarul medical al pacientului defunct.
Atunci cand presa incepuse sa relateze despre drama familiei Tecuceanu, am incercat sa fac public un comunicat prin care aratam ca ei nu sunt singurii carora statul roman le interzice accesul la adevarul din dosarul medical, mie imi este de SAPTE ANI interzis accesul la dosarul parintelui meu, incetat din viata in conditii mentinute pana azi secrete pentru familie. Am trimis acest comunicat nu la o publicatie oarecare, ci la sapte din cele mai citite cotidiene. Parca vorbindu-se intre ele, toate acestea au decis in consens ca stirea nu trebuie sa vada lumina tiparului. Iar asta in conditiile cand exact in acel moment, una din cele sapte publicatii acorda spatiu larg unui material despre un cetatean caruia un automat i-ar fi confiscat cartela. Ca statul roman confisca atator familii un drept fundamental, asta nu merita sa ajunga la public.
Dezinteresul fata de subiect se vede si din modul neprofesional in care presa a tratat cazul Tecuceanu. Dupa ce initial se publicase stirea despre interzicerea accesului la dosar, iata ca apare o informatie dupa care familiei i s-ar fi acordat in sfarsit acest drept, dupa o luna de asteptare. Cotidienele au preluat-o unul dupa altul si au raspandit stirea, fara a se obosi in nici un fel sa o verifice. Un reprezentant autorizat al biroului de avocatura Iulian Urban mi-a comunicat ca familia Tecuceanu nu a capatat acest drept, dezmintind astfel afirmatiile presei. Ulterior, aceleasi cotidiene care informasera despre dreptul pe care familia actorului defunct l-ar fi castigat, au publicat stiri despre familia care continua sa se lupte in justitie pentru dreptul in discutie. Fara sa le pese ca aceste stiri se bateau cap in cap. Fara nici o dezmintire. Fara regrete pentru lipsa de profesionalism si responsabilitate, pentru ca oricum nu conteaza, e doar un detaliu al unei teme „nesemnificative”.
Parintele meu George Pavel Vuza a lasat volumul de memorii Insemnarile unui procuror, pentru care eu am scris Cuvantul Incepator in care am abordat si problema raportului dintre Drepturile Omului si dreptul familiei la adevarul din dosarul pacientului defunct. Am batut la usa presei pentru a le darui acest volum, avand totodata speranta ca voi afla intelegere macar la unul dintre reprezentantii ei pentru a discuta problema in general si in cazul meu personal. M-am inselat din nou. Reprezentantii presei n-au aratat nici macar minimul bun simt cu care este dator oricine care primeste un dar. Nu mi s-a permis sa trec de stratul gros de gardieni si secretare de la „reception desk”, care-i pazesc pe cei ce-si spun „vocea poporului” sa nu fie deranjati de cei pe care ei îi reprezinta.
M-am adresat in scris unor jurnalisti din aceia care-si spun „de investigatii”. In loc sa investigheze de ce familiei mele i se face de sapte ani o nedreptate patronata printr-o lege abuziva a statului roman, in timp ce in tari precum Slovacia si Ungaria, dreptul de acces la dosarul membrului de familie defunct este garantat prin lege, respectivii jurnalisti au considerat ca raspunsul cel mai nimerit este tacerea. Cand insa unul din breasla lor, proprietar de post de TV, a fost supus unui abuz, atunci n-au mai tacut; dimpotriva, au fost foarte energici in a-si arata solidaritatea de casta, la fel cum sistemul medical prefacut in armata alba isi arata solidaritarea de casta in fata oricaror acuzatii din partea societatii civile. Presupun insa ca pe nimeni nu va interesa amanuntul ca atunci cand acel proprietar de post TV a organizat o dezbatere cu ministrul sanatatii, toate incercarile mele de a inainta domnului ministru o intrebare pe tema „de ce in Ungaria da iar in Romania nu” au dat gres, fiind imposibil de trimis un mesaj la numarul de SMS de pe ecran sau la adresele de email de pe net.
Nu am suficiente date ca sa-mi dau seama in ce masura sunt vinovati si consumatorii de presa – pentru ca presa isi gaseste mereu scuza conform principiului „servim ce ni se cere”. Consumatorii de presa au posibilitatea azi sa-si manifeste atitudinea prin comentariile la materialele aparute pe net. Din comentariile aproape inexistente legate de tema in discutie, atat de firave in comparatie cu miile de comentarii infocate atunci cand e vorba de sport sau politica, ar trebui sa inteleg ca pe multi din aceasta natie nu-i mai intereseaza adevarul despre un membru al familiei care si-a pierdut viata, ca sa nu le incurce petrecerea cu chiuituri a viilor cu viilor. Ar trebui atunci poate sa spun, la asa natie asa presa. Ma abtin, pentru ca tot mai cred ca in natia romana exista resurse nobile si inca necunoscute, in timp ce presa este aceea care ar trebui maturata pe faras si data la „recycle bin”.
Presa nu stie decat sa faca „click-click” ca sa nu le scape nimic – din capriciile politicienilor si mofturile vedetelor. Nimic cu exceptia problemelor despre viata si contrariul ei cu care indraznim sa venim noi, cetatenii acestei tari – asa cum e problema de a avea dreptul sa afli adevarul despre un membru al familiei tale care a ajuns la armata alba si nu s-a mai intors acasa.
Aceasta este presa care-si spune „vocea poporului”.
Fara respect, atentie sau macar simpatie pentru adevaratele probleme cu care se confrunta cetateanul.
Fara rusine.

Posted by Prof. Dr. Dan Tudor Vuza, on July 21st, 2010, at 7:55 pm. #.

NOTA. Am postat acest comentariu pe data de 21 iulie 2010. Doua zile mai tarziu am constatat disparitia lui impreuna cu celelalte comentarii de pe pagina articolului. De aceea il postez din nou. Sper sa fi fost vorba de o eroare tehnica.

Cred ca nimic nu poate ilustra mai bine ideea articolului lui Viorel Urban decat dezinteresul cu care este privita o tema majora precum dreptul de acces al familiei la dosarul medical al pacientului defunct.
Atunci cand presa incepuse sa relateze despre drama familiei Tecuceanu, am incercat sa fac public un comunicat prin care aratam ca ei nu sunt singurii carora statul roman le interzice accesul la adevarul din dosarul medical, mie imi este de SAPTE ANI interzis accesul la dosarul parintelui meu, incetat din viata in conditii mentinute pana azi secrete pentru familie. Am trimis acest comunicat nu la o publicatie oarecare, ci la sapte din cele mai citite cotidiene. Parca vorbindu-se intre ele, toate acestea au decis in consens ca stirea nu trebuie sa vada lumina tiparului. Iar asta in conditiile cand exact in acel moment, una din cele sapte publicatii acorda spatiu larg unui material despre un cetatean caruia un automat i-ar fi confiscat cartela. Ca statul roman confisca atator familii un drept fundamental, asta nu merita sa ajunga la public.
Dezinteresul fata de subiect se vede si din modul neprofesional in care presa a tratat cazul Tecuceanu. Dupa ce initial se publicase stirea despre interzicerea accesului la dosar, iata ca apare o informatie dupa care familiei i s-ar fi acordat in sfarsit acest drept, dupa o luna de asteptare. Cotidienele au preluat-o unul dupa altul si au raspandit stirea, fara a se obosi in nici un fel sa o verifice. Un reprezentant autorizat al biroului de avocatura Iulian Urban mi-a comunicat ca familia Tecuceanu nu a capatat acest drept, dezmintind astfel afirmatiile presei. Ulterior, aceleasi cotidiene care informasera despre dreptul pe care familia actorului defunct l-ar fi castigat, au publicat stiri despre familia care continua sa se lupte in justitie pentru dreptul in discutie. Fara sa le pese ca aceste stiri se bateau cap in cap. Fara nici o dezmintire. Fara regrete pentru lipsa de profesionalism si responsabilitate, pentru ca oricum nu conteaza, e doar un detaliu al unei teme „nesemnificative”.
Parintele meu George Pavel Vuza a lasat volumul de memorii Insemnarile unui procuror, pentru care eu am scris Cuvantul Incepator in care am abordat si problema raportului dintre Drepturile Omului si dreptul familiei la adevarul din dosarul pacientului defunct. Am batut la usa presei pentru a le darui acest volum, avand totodata speranta ca voi afla intelegere macar la unul dintre reprezentantii ei pentru a discuta problema in general si in cazul meu personal. M-am inselat din nou. Reprezentantii presei n-au aratat nici macar minimul bun simt cu care este dator oricine care primeste un dar. Nu mi s-a permis sa trec de stratul gros de gardieni si secretare de la „reception desk”, care-i pazesc pe cei ce-si spun „vocea poporului” sa nu fie deranjati de cei pe care ei îi reprezinta.
M-am adresat in scris unor jurnalisti din aceia care-si spun „de investigatii”. In loc sa investigheze de ce familiei mele i se face de sapte ani o nedreptate patronata printr-o lege abuziva a statului roman, in timp ce in tari precum Slovacia si Ungaria, dreptul de acces la dosarul membrului de familie defunct este garantat prin lege, respectivii jurnalisti au considerat ca raspunsul cel mai nimerit este tacerea. Cand insa unul din breasla lor, proprietar de post de TV, a fost supus unui abuz, atunci n-au mai tacut; dimpotriva, au fost foarte energici in a-si arata solidaritatea de casta, la fel cum sistemul medical prefacut in armata alba isi arata solidaritarea de casta in fata oricaror acuzatii din partea societatii civile. Presupun insa ca pe nimeni nu va interesa amanuntul ca atunci cand acel proprietar de post TV a organizat o dezbatere cu ministrul sanatatii, toate incercarile mele de a inainta domnului ministru o intrebare pe tema „de ce in Ungaria da iar in Romania nu” au dat gres, fiind imposibil de trimis un mesaj la numarul de SMS de pe ecran sau la adresele de email de pe net.
Nu am suficiente date ca sa-mi dau seama in ce masura sunt vinovati si consumatorii de presa – pentru ca presa isi gaseste mereu scuza conform principiului „servim ce ni se cere”. Consumatorii de presa au posibilitatea azi sa-si manifeste atitudinea prin comentariile la materialele aparute pe net. Din comentariile aproape inexistente legate de tema in discutie, atat de firave in comparatie cu miile de comentarii infocate atunci cand e vorba de sport sau politica, ar trebui sa inteleg ca pe multi din aceasta natie nu-i mai intereseaza adevarul despre un membru al familiei care si-a pierdut viata, ca sa nu le incurce petrecerea cu chiuituri a viilor cu viilor. Ar trebui atunci poate sa spun, la asa natie asa presa. Ma abtin, pentru ca tot mai cred ca in natia romana exista resurse nobile si inca necunoscute, in timp ce presa este aceea care ar trebui maturata pe faras si data la „recycle bin”.
Presa nu stie decat sa faca „click-click” ca sa nu le scape nimic – din capriciile politicienilor si mofturile vedetelor. Nimic cu exceptia problemelor despre viata si contrariul ei cu care indraznim sa venim noi, cetatenii acestei tari – asa cum e problema de a avea dreptul sa afli adevarul despre un membru al familiei tale care a ajuns la armata alba si nu s-a mai intors acasa.
Aceasta este presa care-si spune „vocea poporului”.
Fara respect, atentie sau macar simpatie pentru adevaratele probleme cu care se confrunta cetateanul.
Fara rusine.

Posted by Prof. Dr. Dan Tudor Vuza, on July 24th, 2010, at 1:23 pm. #.

test

Posted by test, on August 16th, 2010, at 1:39 pm. #.